Încet se-așterne noaptea,
Cerul Luna naște,
Să-mi vegheze somnul
Și s-adorm în pace.
Căci, într-o altă lume,
Ea mi-a povestit,
În visul meu cel tainic,
Eu i-am fost iubit.
Ne-am iubit sub cer de stele,
În taina privirii lor,
Ele știau ce-avea să fie
Din acel frumos amor...
Astăzi lucesc cuceritor,
Căci există între ele,
O zînă-acum nemuritoare,
Dar plină de durere.
Căci a murit, eu nu știu cum,
Nici nu vrea să-mi spuie.
Atunci, poate-am iubit-o mult,
Azi s-o iubesc, ea nu e...
E doar un vis?
Nici nu mai știu
Într-adevăr de este.
Și de-ar fi să zic cuiva,
O să-mi spună că-i poveste,
Că-s nebun, visez prea mult,
Și alte toate cele,
Ce-mi rămîne, cu penița,
Să-mi scriu frumosul,
Să simt durere.
Doar noaptea mă-nțelege,
Ea nimic nu-mi spune,
Știe într-adevăr ce simt
Cînd luna trist apune.
În mister visu-mi dispare,
Ca un vis, de-ar fi fost...
Dar a mea întruchipare
Vrea să afle-al Lunii rost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu