Norii se duc, un soare răsare,
Decît ieri, azi, mult mai plăpînd,
Peste cîmpii, recită o floare
Poezie aleasă din mîndrul pămînt.
Iar ție, iubito, ți se-ncunună,
Din creștet, frumos, un rîu de culori,
Muguri plesnesc la atingerea-ți fină,
Păsări cuvîntă neînțelese comori.
Sînii tăi, copilo, doi muguri și ei,
Acoperiți de-un mărțișor din frunze brodat,
Ascultă cuminți dorința ochilor mei
Ce murmură visul din friguri scăpat.
Mă apropii, de brîu, să te prind
Cu două ramuri umede de măr,
Mlădios, pînă la gît să te cuprind
Să-ți miros primăvara din păr.
Apoi, să-ți adun din cîmpie
Tandre lăcrimioare și tineri ghiocei,
Ca așezîndu-le, cu drag, la sînul tău,
Să fie, tinerețea anilor mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu