Războaie-au fost.
Pace, mai tîrziu,
Al armelor rost,
Eu nu mai vreau să-l știu.
Oameni răi, cu ochi de fier,
Se plimb ca șerpii-n primăvară.
În lumea asta-s doar străjer
Ce păzesc a lor comoară.
Copii vin, bătrîni se trec,
Frunze nasc și mor pe ram.
Eu prin lume mă petrec,
Îmbătrînind, pierzînd ce n-am.
Să fiți buni, să vă iubiți,
Nu lăsați frumos să treacă,
Iar cînd ve-ți fi și voi părinți,
Nu uitați, c-ați fost copii...
Odată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu