Din zările-nstelate
Se freamătă un vis.
Iubită-mi ești în noapte,
Și-n ziuă, la apus.
Pe țărmul mării, apa
Se-ntinde să te-ajungă,
Din ceruri, luna-ți lasă,
În mare, albă, umbră.
Pe valuri liniștite,
Pășești fără de seamă,
Din umbra ta dorințe,
Pe urma ta mă-ndeamnă.
Dar altă-mi este apa
Care-mi curge-n venă,
Căci eu sunt om, dar tu,
Iubita mea sirenă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu