Lîngă tei

Lîngă poala teiului,
În lumea de speranțe,
Tu mă țineai de mînă,
Eu, adînc, la mine-n brațe.

Și-ți șopteam cuvinte ca:
"Prea dragă-mi ești tu mie!"
Imi doream cerul de flori,
Mireasă să te știe.

În jurul nostru, prea duios,
Cădeau dulci flori de tei,
Iar părul tău deschis, bălai,
Fura din ochii mei.

Și ne priveam adînc în ochi,
Și-atunci, ca prima dată.
Ca atunci, și azi îmi pari,
Același chip-mister de fată.