A apus de mult un soare,
Noaptea-i plină de povești.
Din tăceri îmi furi săruturi,
Cu sărut mă cucerești.
Chipul tău se scaldă-n apa
Lacului, ce te-ncunună,
Și în zîmbetu-ți feeric
Toate zînele se-adună.
Iar stejarul ce veghează
Doi copii de umbra lumii,
Strînge strunele la sînu-i
Și îi cîntă, dulce, lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu