Cînd clipele dor
În liniștea serii,
Ochii mei se cobor
În lumea tăcerii.
Aș vrea, atunci, în treacăt,
Să-ți umezești privirea,
Și din al ochilui capăt,
Să-mi plîngi dezamăgirea.
Aș vrea, în toiul nopții,
Pierdută în tăcere,
O lacrimă, tu, sorții,
S-o lași cu-a mea durere.
Să cauți printre stele,
Pămîntul să-l rănești,
Pășind urmele mele,
Să nu mă mai găsești.
Aș vrea, atunci, uitată,
Să-ți pierzi locul răbdării,
Din inima-ți de piatră,
Tu să mă dai uitării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu