Miez de noapte

Într-un miez de noapte
Pogorît din stele,
Fata aștepta
Privind cu drag la ele.
Pe aleea de castani
Să murmure lui mersul,
Un chip de lună plin,
Un înger om - Alesul.
Dar iată că din zorii
Nopții răsărite,
Se apropie un zeu
Frumos de luare-aminte.
O ia de mînă, iar,
Ca-n fiecare seară,
O strînge-n brațe, dar,
Ea nu vrea să tresară.
_Iubitul meu de veci,
Din ochi a ta sclipire
De plapumă mă iartă,
De minte - fără știre.
Eu nu voi să pot
În astă seară ție,
Un înger să îmbrac
Și să-mi rămînă mie.
_Copila mea, fierbinte,
Sub chipul lunii blînde.
Vorba ta mă-mbată
Cu strunele-i plăpînde.
Eu nu voi să-ți cer,
Nici nu mă-ncearcă gîndul,
Să-ți ceri iertare - Nu:
E al tău cuvîntul.
Dar lasă-ți peste plete
Castanii să se culce,
Și să tresară-n vis,
Mai verzi pe buza-ți dulce.