Tristețe

Vîntul tremură pe ramuri, Zguduind pădurea toată. Pustietatea peste lanuri Se așterne mai uscată.

Și în jur tăcere este, Ca și ieri, alaltăieri... E a mea tristă poveste, Zbuciumată în păreri.

Căci te-ai dus, dulce iubire, Și-ai lăsat pădurea goală, Lanurile fără simțire, Fără viață, fără fală...

Și mă poartă mintea azi, Lîngă tine-n amintire. Noaptea stau tăcut și treaz, Tot visînd a ta venire.