Nu mai știu, astăzi, de ce
Stă trecutul în cuiere,
Amintiri din buzunare-i
Nu am drepturi a le cere.
Nu mai știu nici cine-am fost,
Un naiv visînd iubire?
Sau pe valul pasiunii
Am iubit o... amăgire.
N-aș putea să-ți cer o clipă,
Ar fi poate o minune,
Dar pe calea ce-ai pornit-o,
Amintește-ți și de mine.
N-aș putea să te condamn,
Nici nu știu de sunt în stare,
Dar din crezul vieții ia-ți,
După simțu-ți, condamnare.
Din răul tot ce-a fost, sau bine,
Fericire ți-am cules,
Dar scăpînd-o printre rime,
N-ai iubit esența "vers".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu