Ca un om tu vrui s-apui

Pe lîngă casa ta treceam,
Străin de altădată.
Alte stele văd în geam,
Privind la draga fată.

Aceleași urme las în mers,
De ieri pe azi, de azi pe mîine.
Te-ai rătăcit în propriul vers
Și-n rimele păgîne.

Din nori Luceafărul se-arată,
Din lac străluce luna,
Precum din ochii mei, odată,
Îți împleteam cununa.

Pe calea pusă între tei,
Veneam grăbit odată,
Din depărtări, în pașii mei,
Iubea, simțeam, o fată.

Dar cît de mîndru zbuciuma
Pămîntul sub alee,
Mi se părea că la apus
Un soare e... Femeie.

În lumea ta eu nu-ncăpui,
De azi nici n-am de gînd,
Ca un om tu vrui s-apui
Și să răsai nicicînd.