Povața mamei

Îmi amintesc cu atîta drag,
De prima zi de școală.
Eram doar un micuț vioi
Cu suflet fără boală.

Și cît de tandru, drăgăstos,
Mă luase, el, de mînă,
Soarele, să mă așeze
Pe calea ce-o să vină.

În jurul meu, numai copii,
De altfel, ca și mine,
Zburdau haotic, rătăcind,
Prin lumea din mulțime.

Am mers alături de un înger.
Îți mulțumesc măicuță!
Îmi amintesc și azi, ca ieri,
Materna ta povață:

"Aurașul mamei drag..."
Și văzu-i din ochi cum scapă
O lacrimă pe fruntea mea.
Era atît de caldă.

"De azi tu vei păși
Pe calea vieții, fie
Să crească numai flori în ea,
Să-ți placă toate, ție.

Dar vreamea trece, te va duce
Nevoia-n altă lume.
De vei cădea, să te ridici
Mai mîndru de-al tău nume.

Să nu uiți nicicînd să fii
Copil, bagă de seamă,
Că n-o să uiți tată să fii,
Că n-o să uiți de mamă!"

Istorie

La răscrucea dintre timpuri,
De pe-un drum bătrîn de țară
Vine-o doamnă-n straie sure,
Cu o cîrjă subsuoară.

Și, abia, mergînd bătrîna,
Că i-s urmele bătute
De atîtea mii de veacuri,
Și războaie, alte sute.

În mijlocul răscrucii,
Ajunsă-n toi de noapte,
Aude cum o-ngînă
O voce dintr-o parte:

_Ia stai femeie-o clipă,
La vorbă, fără teamă,
Că am ceva a-ți cere,
Dar spune, cum te cheamă?


_Din vremea cea dintîi
Adun fără de seamă
Eroi, războaie, pace.
Istorie mă cheamă.

Femeia o fixează
Cu ochii, ca un șarpe.
Și-n glas pătrunzător:
_Să știi, al meu, e Moarte.

Te-nving de mii de veacuri
Și simt, acum, plăcere,
Să-ți spun, pe-ai tăi eroi,
I-am pus, eu, la tăcere.

_Oh Moarte, mă cuprinde
O milă pentru tine,
Că n-o să ai nicicînd
Un suflet să te-aline.

Că storci eroi de viață?
E al tău năduful,
Că n-o să poți nicicînd
Să le iei triumful.

Și-o viață cucerită,
Nu e o victorie,
Atîta timp cît Omul
Are o istorie.

Veșnicia unei clipe

E seara-n asfințire,
Și plină-i de povești
Luna printre stele,
Cînd tu în cale-mi ieși.

Frumoasă ești în noapte
Și-n ziuă, ca atare.
Din zări nemărginite
Îți duci pasul agale.

Iar cerul de deasupra,
Sub noi e doar alee
Spre lumea inocentă
Din pieptul tău, femeie.

Și stelele din juru-mi
Își caută stăpînă.
Eu, neatent din fire,
Te țin deja de mînă.

_Ah, ochii tăi, iubito,
Meleagurile mele,
Povești fără de capăt,
Și zei pe toate cele.

Ascultă cum se tremură,
În gînduri vinovate,
Dorința mea umană,
Tăcerea ta din noapte.

_Ce-aș putea să spun,
Cînd noaptea peste mine
Și-a semănat magia
Prin sufletul din tine?

Eu n-aș dori să-ncerc,
Și nici curaj să pot
Să-ți dăruiesc cuvinte,
Cînd tăcerea-nseamnă  tot.

Pe chipul ei, aievea,
Rătăcesc poeme,
Și-n eul meu, poetic,
Cuvintele supreme:

_Mă simt dator, copilo,
În clipa cea de față,
Să-ți fur o sărutare
Din cufărul cu viață.

Îți dau un an la schimb,
Sau zece, cum ți-i placul,
Dar lasă-mă să-mi duc
Cu tine, o clipă, veacul.

Cu ochii ei cei galeși
Și plini de gingășie,
M-acoperă cu farmec
De sfîntă veșnicie.

_Ascultă, tu, tăcerea,
Și las-o să vorbească,
Eu nu vreau veșnicie,
Ci viață omenească.

Eu nu vreau să-mi furi
Sărut, din datorie,
Eu pot să-ți dăruiesc,
O lume, numai ție.

Doar ține-mă de mînă
Și-n clipa ce-o să vie,
Căci astfel noi trăi-vom
O altă veșnicie.

Felicitare pentru femei

În această zi senină,

Pe-un surîs de primăvară,

Vă doresc numai lumină

Din a soarelui comoară.

Doar putere și speranță

Să vă dea Domnul, de mîine

În fiecare dimineață

Să aveți pe masă pîine.

Iar bărbați, în prag de casă

C-un buchet de ghiocei,

Să v-aducă stare-n viață

De iubite, dragi, Femei.

Fără titlu (II)

A apus de mult un soare,
Noaptea-i plină de povești.
Din tăceri îmi furi săruturi,
Cu sărut mă cucerești.

Chipul tău se scaldă-n apa
Lacului, ce te-ncunună,
Și în zîmbetu-ți feeric
Toate zînele se-adună.

Iar stejarul ce veghează
Doi copii de umbra lumii,
Strînge strunele la sînu-i
Și îi cîntă, dulce, lunii.

În Țara mea (pentru copii)

În Țara mea am fost și sînt
Un copil pe-acest pămînt,
Cu familie fericită
Doar în Țara mea iubită.

Cea mai dulce este ea,
Țara din ograda mea.
Îmi adun azi toți amicii,
Mîine vin în ea bunicii.

Cît mă simt în ea de bine
Fără banul tău, străine.
Cît vom fi copii de școală,
Vom avea iubire-n Țară.

În ochii tăi aș vrea să fiu

În ochii tăi aș vrea să fiu,

Să-ți culeg din stele luna,

Să te prind sfios de brîu

Și să-ți gust, din buze, bruma.

De pe lacul înstelat

Să-ți adun dragi romanițe,

Și de ele fermecat,

Să-ți tivesc, cu drag, rochițe.